Deportările

Transportarea victimelor către lagăre se făcea în general cu trenul, poliţia trebuind să plătească Transpoturilor Ferate Germane câte un bilet de pasager pentru fiecare deportat. Când într-un tren se încărcau 1.000 de persoane, era permisă achitarea unei taxe de grup la jumătatea tarifului normal. Trenurile, alcătuite din vagoane de marfă, se deplasau încet cu un orar special către destinaţia lor. Adesea cei bolnavi

şi bătrâni mureau pe drum.      De oriunde era posibil se adunau bunurile deportaţilor.

În Germania, conturile din bănci şi apartamentele acestora erau

confiscate, iar din Franţa, Belgia şi Olanda era adusă mobilă

pentru a fi distribuită persoanelor care fuseseră afectate de

bombardamente.

    Deşi guvernul român s-a făcut vinovat de câteva

masacre ale evreilor în U.R.S.S., România a refuzat de

asemenea predarea evreilor către germani. Mii de evrei din

Danemarca s-au salvat de la moarte prin fugă cu ajutorul unor

bărci mici în Suedia, ţară neutră.