Eliberarea

Am auzit o voce strigând repetat aceleaşi cuvinte în engleză şi germană: „Alo, alo. Sunteţi liberi. Suntem soldaţi britanici şi am venit să vă eliberăm!”. Cuvintele acestea încă le mai aud în urechi. Această declaraţie i-a aparţinut lui Hadassah Rosensaft, deţinut în lagărul de la Bergen-Belsen.

         Primul lagăr mare, Majdanek, a fost descoperit de sovietici pe 23 iulie 1944. Auschwitz a fost eliberat tot de Armata Roşie pe 27 ianuarie 1945, Buchenwald de americani pe 11 aprilie, Bergen-Belsen de către britanici pe 15 aprilie,

Dachau de americani pe 29 aprilie, Ravensbrück de sovietici în aceeaşi zi, Mauthausen de americani pe 5 mai şi Theresienstadt de sovietici pe 8 mai. Treblinka, Sobibór şi

Bełzec nu au fost niciodată eliberate, fiind distruse de nazişti în 1943.

         În majoritatea lagărelor descoperite de sovietici, aproape toţi prizonierii fuseseră luaţi, lăsând doar câteva mii în viaţă – 7.000 de deţinuţi au fost găsiţi la Auschwitz, inclusiv 180 de copii pe care medicii făcuseră experimente.

         Marşurile morţii organizate de SS la finalul anului 1944 vor adăuga la lista funebră a victimelor nazismului alte sute de mii de victime, 60.000 dintre acestea provenind numai din lagărul de la Auschwitz.

        Armata sovietică a ajuns la Auschwitz pe 27 ianuarie 1945. Până în acel moment se estimează că muriseră acolo peste 1.000.000 de evrei şi un număr de aproximativ 500.000 de polonezi, prizonieri de război sovietici şi romi.

        Richard Dimbleby de la BBC a descris scenele găsite de el împreună cu armata britanică la Belsen:

        „Aici, aproape jumătate de hectar de pământ era plin de oameni morţi sau pe moarte. Nu se deosebeau unii de alţii… Cei vii zăceau cu capetele sprijinite de cadavre şi în jurul lor rătăceau fără ţintă procesiuni fantomatice de oameni numai piele şi os, care nu aveau nimic de făcut şi nu aveau nicio speranţă de viaţă, incapabili să se dea la o parte din drum, incapabili să privească grozăviile din jurul lor.”